Răspuns:
Această imagine stilistică – „Valuri albe trec în zare, se aşază-n lung troian / Ca nisipurile dese din puştiul african”- este un dublu oximoron, unul cromatic – albul zăpezii troienite şi culoarea ternă a nisipului – şi altul caloric – gerul iernii şi căldura deserturilor africane.
Dinamismul vântului devastator este construit prin ritmul sincopat al versurilor, prin propoziţii scurte, ca nişte rafale, „Noaptea cade, lupii urlă…”, iar senzaţia că natura şi-a pierdut contururile, că a devenit o nemărginire, este redată printr-o locuţiune adverbială originală şi inedită: „Şi-n departe se aude un nechez răsunător…”. Strofa se termină cu o interjecţie, „vai”, care sugerează compasiunea înfiorată a poetului pentru oricare „cal şi călător” surprinşi de uraganul alb, care are efectul ielelor, al căror dans este un vârtej înnebunitor.-imag auditiva,de miscare,vizuala
