Era o zi de toamna calduta, la inceputul lui octombrie. Stateam la poalele unui stejar cu frunzele aurii cu nuante de bronz, atmosfera era una calma, linistea unei biblioteci as putea zice.
frunzele faceau piruete in timp ce cadeau pe pamant. in timp ce priveam aceasta piesa de teatru, am observat o frunza deosebita, protagonista piesei as putea spune. frunza era o mica balerina care uimea privitorii.Parul ei era prins intr-un coc elegant, iar rochia ei era cusuta chiar de toamna insusi.
incet, incet, piesa s-a terminat si eu am adormit in pacea naturii, asteptand alta piesa sa aiba loc.
