Buna oamenilor de pe acesta platforma.As dorii sa va intreb daca puteti sa ma ajutati cu intalnirea unui sau a mai multe personaje din fabulele "cainele si catelul" si "bivolul si cotofana".As dori narațiune si dialog.Va rog frumos.
fabulele:
Câinele şi căţelul
de Grigore Alexandrescu
„Cât îmi sânt de urâte unele dob*toace Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva, Care cred despre sine că preţuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o-ntâmplare: Şi eu poate sânt nobil, dar s-o arăt nu-mi place. Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate Este egalitate. Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte, Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte. Cât pentru mine unul, fieştecine ştie C-o am de bucurie Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă, Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.” Aşa vorbea deunăzi cu un b*u oarecare Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare. Căţelu Samurache, ce şedea la o parte Ca simplu privitor, Auzind vorba lor, Şi că nu au mândrie, nici capriţii deşarte, S-apropie îndată Să-şi arate iubirea ce are pentru ei: „Gândirea voastră – zise – îmi pare minunată. Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.” – „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson, plin de mânie. Noi, fraţii tăi, po*aie! O să-ţi dăm o bătaie Care s-o pomeneşti. Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie, Lichea neru*inată, astfel să ne vorbeşti?” – „Dar ziceaţi…” – Şi ce-ţi pasă ţie? Te-ntreb eu ce ziceam? Adevărat vorbeam, Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei, Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Acestea între noi adesea o vedem, Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
Bivolul şi coţofana
de George Topârceanu
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coţofană Când în sus şi când în jos. Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc: – Ah, ce mare do*itoc! Nu-l credeam aşa de prost Să ia-n spate pe oricine… Ia stai, frate, că e rost Să mă plimbe şi pe mine!
Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt, Se piteşte la pământ Şi de-odată – zdup! – îi sare Bivolului în spinare…
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit, Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi Să-l răstoarne, Să-l ia-n coarne Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdre*nţă în trifoi.
– Ce-ai gândit tu oare, jav*ă? Au, crezut-ai că sunt mort? Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni Şi de alte spurcăciuni… Pe când tu, potaie proa*tă, cam ce slujbă poţi să-mi faci? Nu mi-ar fi ru*ine mie de viţei şi de malaci, Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate, Să te port degeaba-n spate?…
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!