Perioada interbelica in literatura romana se caracterizeaza printr-un mare dinamism creator,manifestat in coexistenta mai multor directii literare, ideologii, cenacluri, astfel incat efectulprodus a fost unul benefic pentru progresul culturii romane. Multitudinea de tendinte, publicatii siopere literare ale perioadei poate fi sintetizata in doua mari directii care au surprins contrasteletimpului: modernismul si traditionalismul.
MODERNISMUL:
numele curentului isi are radacina in cuvantul “modern”, provenit din lat. “modernus”, care
inseamna recent, nou, care apartine timpului prezent) Modernismul este un curent aparut in literatura sec. al XX-lea si cuprinde toate miscarileartistice care exprima o ruptura de traditie si se refera la principalele elemente noi in poezie,proza si critica literara. Modernismul nu s-a manifestat numai in domeniul literaturii, ci si in arta,muzica, arhitectura si chiar in religie si stiinta,
opunandu-se traditionalismului
. Acestareprezinta o manifestare radicala si indrazneata a celor mai noi forme de exprimare in planulcreatiei. Tentinta modernista sustine : - sincronizarea literaturii nationale cu literatura Europei, care inseamna acceptarea schimbuluide valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar - teoria imitatiei -promovarea tinerilor scriitori, care au o imaginatie bogata si idei ingenioase,- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o literatura de inspiratie urbana-evolutia poeziei de la epic la liric. In literatura romana, criticul literar Eugen Lovinescu a teoretizat modernismul prin cenaclul
“Sburatorul” in lucrarile de doctrina: “Istoria civilizatiei romine moderne”, “Istor
ia literaturii romine
contemporane”, “Memorii” etc. Reprezentanti: I.Barbu, C.Petrescu, I.Voronca, A.Holban,
P.Constantinescu, G.Braescu, G.Calinescu, V.Steinu, H.Papadat-Bengescu s.a
