va rog scoatetimi 20 de verbe la modul indicativ și spuneti și timpul lor


Dar eu - vă rog să nu mă credeti iarăşi lăudáros -
sunt îndrăznet, pe când Claudia, cum spune și tata,
e cam fricoasă. Am preferat să n-o iau în seamă.
Cum spuneam, ghinioanele au început din zori:
m-am trezit mai târziu decât oricând și apoi mi-am
căutat zece minute ochelarii, pe care mereu îi las pe
unde se nimerește. Ei, da, am ochelari, sper că nu vă
deranjează asta, toată lumea îmi spune că-mi stau
bine. Ca să nu întârzii, n-am mai mâncat și am luat-o
la fuga in viteza a patra. Afară ploua teribil, ceea ce
complica planul meu despre care o să aflați un pic
mai tarziu. Ştiu că vă pun răbdarea la încercare, dar
profesorii noștri spun mereu că răbdarea e o calitate,
esențială în viață și că trebuie să ne-o educăm de
mici. Eram la un stop, la trecerea de pietoni. Un şofer
care probabil că nu-și educase îndeajuns răbdarea în
copilărie a țâșnit ca din pușcă, iar apa din rigolă m-a
superficial, n-au ochi şi ochelari cu care să-ti vadă
şi sufletul. Mi-am pus cu mare grijă rucsacul in banca
şi, din fericire, nu s-a uitat nimeni la el. Deocamdată
planul meu mergea bine.
A început prima oră, de istorie, după care urma
româna, apoi matematica. Nimeni nu putea fi atent,
clasa foşnea şi fremăta ca o pădure când se apropie
furtuna. Doamna profesoară era oricum destul de
necăjită că răspundeam anapoda, dar abia când s-a
întors spre tablă, ca să scrie, s-a petrecut nenoro-
cirea: banca cea mai apropiată de ușă, pe care o îm-
part cu prietenul meu Adi, a început să latre. Doamna
s-a întors şi ne-a fulgerat pe amândoi cu privirea.
Nu știu de ce i s-a părut că vinovatul e Adi.
- Popescu Adrian, a spus ea, de când ai înlocuit
vorbirea articulată cu lătratul? Ieși, te rog, din clasă,
până îți trece.​