Era vară. Prin mijlocul lunii Iulie, alături de prietenul meu Mihail, am pornit in pași alergători spre castelul tatălui său.
Domnitorul nostru, Alexandru, este pe tron încă de când eram eu micuț, iar din câte mi-a povestit mama, acesta va mai domni in continuare datorită inimii sale bune și a curajului său.
-Mihali, avem voie sa intram in împărăția tatălui tău? Nu se mânie?
-De ce sa se manie? Haide, o sa vrea sa te cunoască!
Împreuna ne-am îndreptat către tatăl sau care ne-a primit cu brațele deschise. Acesta, la insistențele fiului său, a fost de acord să ne plimbe cu trăsura prin regat.
Am fost încântat să văd ceea ce doar prin gard vedeam când ne cățăram pe el. Era minunat!
După o zi fantastica petrecută cu ei, eram nerăbdător să le spun alor mei cât de minunat și bun este domnitorul nostru!
