AM FOST ŞI EU LA ALBA IULIA
ŞI AM VĂZUT UNIREA CEA MARE
casa noastră. Apol, mi-a zis så må incalt cu
opincile noi și să mă îmbrac cu cojocel de
sărbătoare. Că era vreme de iarnă, cu
ninsoare şi ger.
Am pomit cu vreo treizeci de oameni din
el mai mare şi mai fericit moment din sat, cu steaguri în trei culori. Am mers o zi
1918,
istoria noastră s-a desfăşurat la 1 Decembrie întreagă. Pe drum s-au adunat de prin multe
sate, sute şi sute de oameni. Toți fluturau
La 1 Decembrie 1918 s-a înfăptuit Unirea steaguri. Bucuroşi veseli, fericiți, işi ziceau:
tuturor românilor. Adică Unirea cea mare. De-amu n-am mai fi supuşi nici la nobili
Cum s-au petrecut lucrurile, o să aflați de la tirani, nici la împăratul austriac, ci vom träi
cineva care pe atunci era fetiță ceva mai slobozi, in tara noastră, în România Mare!"
manşoară ca voi. Se numea Dumitrița Traia Mândră tare şi cu inima bätånd gata să-mi
in satul Bruiu, din Transilvania. Ea povestea: spargă pieptul de bucurie, mă rânduiam şi eu
De micuță, am tot auzit că era un război printre hotărâtorii Unirii. Şi-mi tot potriveam
mare. Pe noi ne stăpânea atunci împăratul glasul să fac strigare, o dată cu toți:
Austro-Ungariei. In acel războl tata a murit Vrem Unireal... Vrem Unireal. Trăiască
pe front. Mama s-a imbolnăvit şi s-a dus şi România Mare!"
ea pe cea lume. Am rămas numai cu bunica.
Noaptea am ajuns aproape de Alba lulia.
Spre toamnă s-a auzit că Austro-Ungaria a Am dormit într-o cărută pe marginea drumului.
fost înfrântă. Că popoarele subjugate s-au Mi-a fost fng. Dar mă imbarbātam zicând in
răsculat. In locul acelei împărății, fiecare popor sinea mea:
şi-a alcătuit fara lui. Intr-o zi, bunica mi-a spus: .Ce? Lui Mihai Viteazul, lui Horea, lui
„Să ştii, fetito, că românii din Transilvania Avram Iancu le-a fost uşor? Ei au murit pentru
se adună la Alba Iulia, să hotărască unirea Unirea noastră, iar eu să mă vaiet că-mi
cu fraţii noştri din România. Să fim toți la un clănțănesc o ţară dinții de frig?"
loc şi să alcătuim o țară mare şi puternică. A treia zi am ajuns pe câmpia de lângă
Pe mine m-a ales satul printre cei care trebuie Alba Iulia. Când am văzut câtă omenire se
să meargă la acea mare adunare. Acolo am adunase acolo, m-am simțit necuprins de
să stau vreo patru-cinci zile. Şi zic ca tu să mândră că sunt româncă şi că mă aflu între
rămâi acasă, să îngrijeşti de orătănii," românii hotărâți să făptuim unirea tuturor
Mai rămăsesem de multe ori acasă, fraților,
singură. Dar acum am inceput să plâng. Plans Strânşi în jurul a douăsprezece tribune,
mut, numai cu lacrimi multe, şiroaie.
mii şi mii de oameni din toată Transilvania
„De ce plângi, Dumitrito? m-a întrebat strigau, din toate puterile, de se cutremura
bunica. Ti-i frică să rămái singură acasă?" cetatea Alba Iulia:
.Nu bunico, dar mi-i jale că nu merg şi eu
„Vrem Unireal" Şi cântau: ,Deşteaptă-te,
la Alba Iulia, să văd acea adunare.
romane, din somnul cel de moarte! Cântau
Bunicii i s-a făcut milă de lacrimile mele şi de asemenea, Pe-al nostru steag e scris
s-a răzgândit; a rugat vecina să aibă grijă de Unire!"​