În mecanica clasică, oscilatorul armonic reprezintă un sistem care, deplasat dintr-o poziție fixă (numită poziție de echilibru) este acționat de o forță care se opune deplasării și al cărei modul este proporțional cu deplasarea:

Mişcare armonică simplă
{\displaystyle {\vec {F}}=-k{\vec {x}}}
(1)
unde k este o constantă pozitivă numită constanta elastică a sistemului.
Principalele proprietăți ale oscilatorului armonic sunt:
frecvența mișcării este independentă de amplitudinea oscilației în domeniul de liniaritate;
efectele mai multor forțe se suprapun liniar
oscilație armonică simplă: Asupra sistemului acționează doar forța F;
oscilație amortizată: Asupra sistemului acționează și o forță de rezistență, care se opune deplasării și al cărei modul este proporțională cu viteza sistemului;
oscilație forțată: Asupra sistemului acționează și o forță exterioară (eventual variabilă în timp).
