Poeziile eminesciene se disting prin faptul că abordează tema naturii prezentând-o în două ipostaze: cea cosmică și cea terestră. Eminescu alege câteva elemente ale naturii, pe care le transformă în simboluri și care apar adesea în operele lui. Printre acestea se numără: teiul, salcâmii, trestiile, lacul, stelele, codrul. În timp ce natura terestră are rol ocrotitor, cea cosmică îl determină pe eul liric să se confrunte cu propriile trăiri.
