Răspuns:
CĂPRIOARA
Căprioara își conduse puiul spre un loc sigur, unde ar fi putut să-l înțărce fără să fie ochit de prădători. Trecură peste munți și ape, văi și mări și în final, au ajuns într-o pădurice liniștită, unde nu se auzea decât foșnetul frunzelor care cădeau din când în când.
Puiul își urmă mama cu atenție, condus de răsuflarea ei puternică și unică, către cealaltă margine a codrului.
Căprioara își privi puiul cu lacrimi în ochii ei sticloși și îl mai mângâie o dată cu botul, îl linse pe creștetul capului, apoi o zbughi spre mijlocul pădurii, iar puiul crescu un cerb plin de încredere și cu o familie proprie.
