Bătrânul pădurar visează parcă. Îndrăgostit de codri ca de-o arcă* Pe care-n timpi mai vechi ca amintirea El a durat-o, rânduind în ea Galop de cerbi, bârlog de urşi şi unduirea Izvoarelor, să aibă fiarele ce bea.
Sub ochii lui, plini de senin şi zare, Sub ochii oglindind o depărtare, Dureri şi bucurii de-ale pădurii S-au petrecut, şi-n suflet el le-a strâns, Şi neschimbându-şi apa cătăturii* În taină-a râs cu ele ori a plâns. [...]
Natura, ascultaţi-o, îi murmură Cântecul ei de ger şi de căldură, Vibrarea fină de omăt asprit, Foşnirea moale-a frunzelor căzute Ori şopotul de unde-năbuşit Când vin de la izvor un pâlc de ciute*. Nicolae Labiș, Bătrânul pădurar (fragmente)
Ideaa principala a textului este ca padurarul este indragostit in padure,cu care el este zi de zi.El era in padure in fiecare moment si el sii plingea si se ridea cu ei.SPER CA TE-AM AJUTAT)
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!
