Răspuns:
Prima strofă ilustrează statutul de stăpână a lumii pe care luna îl are în întreaga lirică eminesciană. Ea este astrul tutelar, care veghează întreaga fire şi ocroteşte îndrăgostiţii, participând la sentimentul de iubire. Poezia începe cu un oximoron, „neguri albe”, pe care luna personificată, le naşte, „le scoate peste ape” şi „le întinde pe câmpie”.
Începutul poeziei este dominat de clemente de pastel, de aceea imaginile vizuale sunt compuse din elementele naturii terestre, apele şi câmpia şi din cele ale naturii cosmice, luna ca stăpână absolută a lumii. Imaginea feerică a naturii terestre este luminată de astrul tutelar, luna, fiind sugerată de epitetele „strălucite” şi „argintie”, interferând astfel planul teluric cu cel cosmic. Întreg tabloul este încărcat de gingăşie şi emoţie, imaginile motorii fiind definite de verbe sugestive: „naşte”, „le scoate”, „le întinde”.
Explicație:
