Citeşte textul:
„A doua zi, văzând cum stau lucrurile, în loc să fug şi îndărăt să nu mă mai uit, am venit totuşi la şcoală, deşi ştiam ce ar putea să mi se întâmple. Nu m-a scos nici în acea zi şi nici în următoarele la examinare. Şi pentru ca această întâmplare să fie dusă până la capăt, în nefirescul ei, la sfârşitul anului m-am pomenit printre premianţi. Faptul uimi pe ai mei şi tata nu mai zise nimic, când, în toamnă, îi spusei că vreau să urmez şi pe-a patra. Dar tot nu-mi luă cărţi. Încetul cu încetul însă se răspândi întâi printre copii, apoi şi printre vecini, ideea că eu aş şti atâta carte, încât era clar că după terminarea cursului primar trebuia să fiu dat să urmez mai departe, la liceu sau la şcoala normală de învăţători. Începui şi eu să cred acest lucru, cu atât mai mult cu cât viaţa de ţăran, în ciuda faptului că se petrecea într-un spaţiu liber, mie mi se părea că se petrece într-un ţarc. Dar eu nu vreau să povestesc aici „amintiri”, ci doar lucruri pe care le contemplu azi cu un sentiment de nelinişte că s-ar fi putut totuși să nu aibă loc şi atunci nici lumina care le însoţeşte azi în amintire să nu fi existat.”
(Marin Preda, Viaţa ca o pradă)

Redactează un eseu de 75-100 de cuvinte (15-20 de rânduri), în care să-ţi exprimi opinia despre rolul învăţăturii la vârsta copilăriei, valorificând informaţii sau idei din textul dat.
Ofer coroana!!!