Mi-a somn.
Stau si scriu
niste versuri
Bizare, banale si simple.
Si despre ce oare sint?
Despre nimic.
Goliciune..
Pling.
Simt cum pe fata-mi se scurg,
Lacrimi
Picaturi sarate si ude,
Pline de ginduri.
Mi-e somn,
Si e prea tirziu...
La ora asta eram in vis,
Intr-un Paradis
Sau intr-un cosmar.
Zimbesc,
Aiurea si des,
E depresie curata,
Insa inconstienta,
Stiu.
Gindesc.
Un cuvint s-a strecurat
In fraza ce-o scriu...
Simt,
Ca mi se inchid
pleoapele de-atita greutate...
Somn,
adinc si visator,
Dar visul e gol,
e pustiu si bizar.
Furat de cosmar.
Ma trezesc,
Privesc speriata in jur.
Ah, e un vis,
in zadar,
e un cosmar,
Dar intunericul m-apasa
pe pleoape.
Le-nchid si vad,
un chip,
deslusit si necunoscut
Ce-mi zimbeste...
E noapte din plin.
Dorm.
