Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului
identificat în fragmentul dat:
Tănase istorisi, în fine, ce i se intamplase pe drum, cum lásase pe vizitiu in noroi, ce
nenorocire mai sunt și slugile astea pe capul stăpânilor (...) Nimeni nu zise nimic
, fiind
tofi deprinşi cu firea lui sucită. [...] Zgârcit și fanfaron in acelaşi timp, ii plăcea să vadă
casa bine ținută, ca să se ştie că era bogat, iar pe de altă parte il durea inima de banii
risipifi.
Fusese deja deputat în două legislaturi, cu guvernul căzut, şi acum era ales pentru a
treia oară, cu noul guvern. De-a pururi în majoritate, vorbea de miniştri parcă ar fi fost
cel mai de aproape prieten al lor; tutuia pe toată lumea in convorbirea lui imaginară cu
oamenii de la putere; istorisea cum a îndemnat pe „fleacu" ăla de general să mute
regimentul l-iu de la Slobozia, şi fleacul l-a sătisfăcut; întrebuința cuvinte pe care nu le
putea rosti; încurca ,, bugetul țării" cu ,,politica vamală" și ,,milioanele de la fortificaţii"
și ,, socialism de stat", într-o frazeologie imposibilă, din care nu se putea intelege decât un
singur lucru: că în fara românească nu mai era de trăit de cand mizerabilii de fárani se
ridicou cu pritenfii împotriva ,, boierilor".
În cercul lui de provincie era un tiran în politică , cum era tiran în casă , în ale vieții zilnice. Cand vorbea lui Nae Eftimiu , ori vreunui alt îngrijitor de la moșie sau vreunui biet datornic , ori postulant , nuse uita niciodata in fata omului , ci tot piezisi sau se plimba prin casă cu mâinile în buzunar , repetand vorba " ma înțelegi " de mii de ori și nespunand nimic .
AJUTOR !!!​