Indicați câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor:
molimă, zaviste, milх, sacrificiu, fericiri.
Textul
Prometeu era fiul lui Iapet, care la rândul lui era fiul lui Uranus şi
al Gheei. De mic era băiat isteţ şi cutezător în gânduri, întrebându-l
pe tatăl său lucruri pe care acesta nu le găsea importante şi de aceea
nu primea răspuns. Când a ajuns bărbat încă nu găsise răspuns cum
ar putea să creeze o fiinţă plină de însuşiri care ar putea să conducă
bine şi să folosească cu înţelepciune tot ce se află pe pământ.
După ce s-a gândit un timp a început să lucreze. A luat ţărână şi a
udat-o cu apă rece de izvor şi a început să modeleze un corp de bărbat asemănător cu cel al zeilor.
Omul a început să se mişte, să
caute hrană ca orice fiinţă vie, şi
pentru că vroia ca fiinţa să-i fie
înţeleaptă Prometeu a rugat-o pe
Palas-Atena să-i dăruiască
înţelepciune. Dar Zeus aflând nu a
fost prea fericit şi a hotărât ca
omul de lut să-l slăvească şi să-i fie
supus.
După o vreme Zeus a poruncit
ca oamenii să fie adunaţi la
Mecona ca să le fie date
îndatoririle. Aflând Prometeu vestea s-a mâniat căci ştia că Zeus le
va da multe îndatoriri, puţine drepturi şi le va lăsa prea puţine
fericiri. El i-a chemat pe oameni şi le-a spus să stea liniştiți că are un
plan pe care îl vor vedea la adunare.
Zeus aşezat pe un jilţ a început să le
spună tuturor zeilor şi celor veniţi la
adunare că oamenii vor trebui să
construiască atât altare cât şi temple, să
facă serbări de slăvire a fiecărui zeu şi
că vor trebui să le aducă sacrificii.
Prometeu în acest timp a tăiat un taur
şi a făcut o grămadă cu carne acoperită
de piele peste care a pus maţele, fierea
şi stomacul. În cealaltă grămadă a pus
oasele, coarnele şi copitele pe care le-a
acoperit cu grăsime. Desigur grămada
cea cu carne era mult mai mică decât cea
cu oase. Titanul i-a spus lui Zeus să-şi
aleagă grămada care v-a fi folosită la
sacrificii şi cealaltă va rămâne oamenilor. Zeus orbit de lăcomie a
ales grămada cea mare şi văzându-se apoi păcălit le-a spus
oamenilor că nu vor scăpa pentru această înşelăciune.
Prometeu de multe ori i-a cerut lui Zeus focul, dar acesta l-a tot
amânat, iar după această întâmplare l-a cerut din nou, dar Zeus mâniat l-a gonit. Atunci Prometeu s-a furişat în acea noapte în
fierăria lui Hefaistos, a luat focul şi l-a ascuns într-o tulpină scobită
dintr-o plantă de soc.
Prometeu a fugit departe cu el şi l-a arătat oamenilor, dar cum a
văzut focul Hermes l-a vestit pe stăpânul Olimpului.
Hefaistos i-a cerut mila lui Zeus, i-ar acesta pentru a-i ierta
greşeala i-a cerut să creeze o femeie la fel ca bărbatul creat de
Prometeu şi să o ducă la zei ca să o înzestreze cu daruri, el dându-i o
cutie de aramă făcută de Hefaistos în care a pus mai multe daruri.
Zeus a poruncit ca fata numită Pandora să fie dusă la locul unde
stătea Prometeu, iar cutia trebuia să ajungă la soţul acesteia.
Prometeu le-a spus oamenilor să se ferească de darul lui Zeus însă
fratele lui Epimeteu a rămas şi a luat-o pe Pandora de soţie. Primind
cutia, acesta a deschis-o crezând că sunt daruri, dar din ea au ieşit
foamea, ura, grija, zavistea, necazul, durerea, suferinţa, minciuna,
setea, molimele cele negre, ba chiar şi moartea. Soţul Pandorei a
închis-o la loc dar a fost prea târziu. Asta era răzbunarea lui Zeus faţă
de oamenii care au râs de el la adunarea de la Mecona