Artileria a fost responsabilă pentru cele mai multe victime însă gazele mortale au avut un efect devastator. Aproximativ 30 de tipuri diferite de gaze otrăvitoare au fost utilizate în timpul Războiului Mondial, cel mai larg răspândit dintre ele fiind gazul de muştar – un agent chimic care provoca dureri groaznice, iar victimele sale mureau după 4 – 5 săptămâni de chinuri de la contactul cu acesta sa. Pentru a se apăra de efectul gazelor mortale, soldaţilor li s-a spus să îşi acopere feţele în caz de urgenţă cu cârpe îmbibate cu urină. Până în 1918, măştile de gaz cu respiratoare cu filtru asigurau de obicei o protecţie eficientă, împotriva substanţelor chimice. Potrivit unor statistici, în timpul războiului mondial, germanii au eliberat aproximativ 68.000 de tone de gaze de război, iar britanicii şi francezii au folosit 51.000 de tone. În total, circa 1.200.000 de soldaţi au suferit din cauza folosirii armelor chimice, iar aproape 100.000 dintre aceştia au murit. La sfârşitul războiului, multe ţări au semnat tratate priin care s-au angajat să interzică folosirea armelor chimice
