Întâlnirea cu ursul la bureți
Într-o zi de vară cu puțin soare după o săptămână în care soarele fusese cam scump la vedere eu și cei doi frați ai mei am hotărât că ar fi bine să mergem la pădure să culegem bureți , în principiu nu am fost noi cei care am luat decizia de fapt am fost împinși de la spate de mama , care se cam săturase să ne vadă lenevind . Am luat cățelul , am mai strigat pe la vecini să vedem dacă mai merge cineva a mai mers și o nepoată a unei vecine mai în vârstă . De obicei la bureți se merge în liniște dar noi eram destul de gălăgioși , am mers și tot am mers fără să culegem ceva . Am ajuns într- un luminiș unde am găsit zmeură și am început să mâncăm lacomi , când la un moment dat am auzit un mormăit într-un tufiș și dintr-o dată se ridică în două picioare ditamai ursul noi am început să țipăm toți deodată ca la comandă și cățelul lătra ,s-a speriat și a luat-o la fugă , surprins de reacția noastră. Aventura noastră s-a terminat bine și repede ne-am întors acasă așa cum am plecat fără să aducem măcar un burete.
