Poezia „Flori de mucigai” de Tudor Arghezi dezvoltă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume şi viaţă a lui Tudor Arghezi, impunând o nouă formulă estetică în literatura română şi ilustrând o sensibilitate de tip modern. Formulată ca un monolog liric, arta poetică argheziană este o confesiune a unui poet care îşi asumă condiţia de artist. El va continua să scrie, deşi actul propriu-zis îi provoacă suferinţă, implicând însingurarea şi lipsa ajutorului divin. Creaţia apare ca o posibilitate de evadare a spiritului uman din spaţiul material .
