Din carte fericirii fara minte ,icoane mari apar mereu nainte .De lume razletita si sfioasă ,in rama de salvăm zăresc o casa .Sin casa, într-un colț întunecat, vad un copil de mama lui certat .Din toți cati trec ,nu-i nimeni care să-l aline.Adoarme încet copilul in suspine.Dar peste noapte ,o biruieste dorul ,si mama merge undei doarme-odorul.El simte cum se apleacă, cum se apleacă, o umbră bună cei sterge plânsul .De gâtul ei satana in nestire .,toți îngeri din ceruri îi sunt frati .Si învelit dea candelei lucide , Copil si mama dorm îmbrățișat .
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!
