Oare zi sau noapte? Zorii zilei tremura la marginea orizontului, in zilnica lor corvoada de a alunga intunericul apasator, sau singura lumina este cea a stelelor? Pe sub plafonul bogat decorat, din nori, ce se intinde ca o pulbere de ploaie peste pamantul umed, nu razbate decat o singura luminita, a unei ferestre pe care priveste melancolic unul dintre putinele suflete ce raman in picioare in fata vicioasei dimineti de toamna. Dar chiar si acea ultima dovada a vietii dispare, ascunsă dupa desimea de matase a cetii, ce recreează fantasmele cosmarurilor din acea seară furtunoasa in timp ce galopeaza pe aleea intunecata... Copaceii din curtea casei, dezgoliti, se inalta macabru peste panza fosforescenta de pâclă ca degetele galben-verzui ale mainii unui mort...
Ceva s-a miscat in spate; ce sa fie? Mai neagra ca ziua aceea, creatura aceea nu putea fi decat o vrabioara pierduta, dar ceva iti sopteste la ureche- poate vantul?- că nu era o pasare oarecare, ale acestei lumi...
Deodata, intr-un ultim suspin, o boare puternica, mirosind a iernatic, sfasaie tesatura plina de capcane a cetii. De undeva, de peste crestele copacilor mici, ce isi recapata incet culoarea aramie, rasare un disc de agat rozaliu, ce isi imprastie lumina trendafirie peste ultimii norisori, o amintire neprimejdioasa a apropierii iernii. Covorul ruginiu de frunze incepe sa straluceasca sub greutatea perlelor de roua ce isi recapata locul de drept pe tiara de aur a unei alte zile de octombrie, ultima pe care si-o permite soarele...
Acuma vr coroana:)))
