Răspuns:
luni, 26 octombrie, 2020
Dragă jurnalule,
Azi am întârziat din nou la ora de religie. Nu voiam deloc să întârzii, nu mi-am propus să întârzii, chiar nu credeam că voi întârzia în aşa hal!
Când am intrat în clasă, domnul profesor tocmai vorbea despre corectitudine. Mi-a făcut semn să merg la locul meu şi a continuat ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. M-am înroşit până în vârful urechilor, mi-am revenit, apoi m-am înroşit iar. Habar n-am ce s-a mai întâmplat în timpul orei. Noroc cu sunetul clopoțelului...
Poate aş putea spune că în cele două săptămâni de lecții on-line m-am obişnuit să mă trezesc ceva mai târziu. Dar, ce să zic... şi acolo “am reuşit” să intru mai târziu decât trebuia. Chiar vineri, la ora cu domnul diriginte! N-a zis nimic domnul diriginte, dar a observat când am intrat.
Nici măcar pe această pagină, pe care ştiu precis că n-o vede nimeni, nu pot să promit că nu mai întârzii niciodată. Dacă nu mă cunosc eu însumi, atunci... cine?
Am întârziat chiar şi la mult-dorita şi tot amânata plimbare cu bicicletele: toată clasa m-a aşteptat. Când am ajuns, colegii şi domnul diriginte m-au aplaudat şi au scandat “Bra-vo A-lex”!!!
Ştii , dragă jurnalule, cred că... totuşi... m-am răzgândit. Vreau să-ți spun, dar numai şi numai ție: promit că nu voi mai întârzia nicicând!
Explicație:
