În opinia mea, lucrurile pot fi privite din două unghiuri, aa că o să argumentez unde sunt pro căutarii identităii
naionale, i unde consider că este într-adevăr o risipă de energie.
În primul rând, sunt de acord că de la paoptiti i Maiorescu până la Păunescu, pe noi românii nu ne-a pasionat nimic
mai mult decât conceptul acesta, de identitate naională. Cu cunoaterea, nu sensul vieii, nu !Dumnezeu i nici măcar
existena sau nu a unui diavol,
nu au stat atât de mult în centrul preocupărilor noastre. ema a fost atacată
din toate pările, prelucrată de toate regimurile politice$ unii i s-au devotat statornic, alii i-au jefuit pe ceilali de
dinainte. Cert e că multe generaii i mai multe mini au întors-o i au răsucit-o chiar până la non-sens. i până la urmă,
paradoxul este că nu am aflat decât ceea ce tiam la început. Poate fi într-adevăr considerat o risipă de energie faptul că
ne-am autoexaminat naional i am fost pe rând daci, romani.
