Răspuns:
Merele erau deja coapte,gata să fie culese și adunate în coșuri.
Frunzele prinseseră o culoare gălbuie deja. Iarba veștejită și călcată în picioare parcă spunea "adio,promit ca anul o să răsar tot atât de frumoasă și mândră"
Cerul era plin de nori grei și negri,fiind deja evindent că urma să vină o ploaie năprasnică.
Vântul bătea cu putere iar ramurile viguroase ale copacilor parcă dansau pe o muzică mută.
Stoluri de păsări treceau peste livadă și se îndepărtau tot mai mult de locul ce le-a fost casă și care probabil urma să le fie casă și la primăvară.
Peisajul e trist,monoton și rece...
Dar totuși magic, special, frumos...
