Trenu pornea . După castanii gării, soarele izbucni mai arzător
Capul lui Luli reapăru la fereastră, regăsind în coada ochiului părul alb şi ochii negri.
Terburile fântăreau a secetă. Fumul locomotivei atârna ca o umbră veninoasă deasupra trenului, mânjind lumina
Gara rămase în urmă cu tăcerea ei vegetală: o scufiță roşie uitată între castani. Trenul intră în vânt şi-n soare.
Vântul o bătea în creştet, spulberându-i părul, dându-i o viaţă şerpuitoare. Era ca într-o apă curgătoare caldă
Viespuiau scântei dinspre locomotivă. Luli întoarse capul, culcându-şi obrazul pe braţele încrucişate pe fereastra
Totul venea, trecea, apărea, dispărea, cu o fluență suplă. Stâlpii de telegraf såltau, împlântându-se dansând
arzător blondă. Abia întrezărit, cerul era un galop albastru-argintiu. Câmpiile se-nfăşurau și se desfăşurau cu foşnet
-alea vitezei, și rămâneau mlădii cu părul sârmelor în vânt și-n rândunele. Iți venea să zâmbeşti somnoros. Luli întâlni un zâmbet si-iaccepta intimitatea. Era un zâmbet exterior trenului:venea din soare și din vânt, fara gând, fara vorbe, fara scop-pur. Din lumea piticilor, câteva flori se apropia de trenflturand fluturi. Câțiva copacise zburlira solzosi, din lumea uriasilor. Apoi iar cer, câmpii, coline ca niște mântui de catifea verde și aurie, umflate de vânt. [...

a) Transcrie, din text, două adjective aflate în relație de antonimie.
(lonel Teodoreanu,​