Răspuns:
Este o zi minunată de 8 august, soarele strălucește pe cer și este cald afară, o zi numai bună pentru a ne duce la lac.
Impreună cu prietenii mei am plecat spre lac cu undițele în mâini și cu foarte mult optimism că o să prindem câțiva pești. Singura probleme a noastră era să nu se pună vântul sau ploaia și să nu mai prindem nimic.
După ceva timp de când am ajuns la lac, a apărut și primul peștișor. Stând și admirând peisajul, păsărelele erau acompaniate de broscuțe, erau până și rațe sălbatice pe lac, iar soarele se oglindea în aceste, aud cum prietenul meu, Ianis, țipă speriat. Nu a fost atent unde a pus piciorul și a alunecat spre marginea lacului. Am lăsat undița și i-am întins mâna, deoarece era în genunchi și îi era frică să se mai miște. Lacul nu foarte este adânc, mai ales în margine, dar Ianis era atât șocat și de speriat încât nici că a mai vrut să pescuiască, s-a dus mai departe de lac, la cam trei metri de locul unde pescuiam noi, iar când încercam să-l facem să pescuiască, acesta nici măcar nu ne mai băga în seamă, spunea că pentru el pescuitul s-a dus.
După ce s-au uscat hainele lui Ianis, am luat-o încet spre casă, iar aventura de pe marginea lacului nu a fost povestită. Așa a decurs ziua noastră palpitantă de pe marginea lacului, iar părinții noștri nu au aflat de ceea ce a pățit Ianis, deoarece, dacă le spuneau, ne pedepseau și nu ne mai lăsau să mergem pe malul lacului fantastic.
