Răspuns:
Am revăzut în aceste zile filmul „Nu există țară pentru bătrâni” („No Country for Old Men”) și am recunoscut în el provocarea morală pe care o trăim odată cu noul coronavirus față de vârstnici. În fața COVID-19, nu există o țară în care vârstnicii să fie protejați. Doar dacă adoptăm o atitudine morală putem să facem față, iar prin atitudine morală mă refer la imperativele: „Fă bine! Fii onest! Fii empatic! Arată conștiință socială punând interesul public în fata celui individual!”
Narativul din spațiul public a evoluat în câteva săptămâni, de la îngrijorarea privind „nesustenabilitatea sistemului public de pensii din perspectiva rundei a 5-a de mărire a punctului de pensie și dublarea lui în doar 5 ani”, la „distanțare socială” și cum să ne protejăm vârstnicii, cea mai vulnerabilă categorie a populației în fața amenințării COVID-19.
Explicație:
