6. Argumentează într-un text, că fragmentul de mai sus este un text nonliterar :
Se dă textul:

Acțiunea ambițiosului lungmetraj de animație „Inside Out” [„Întors pe dos”] acoperă câteva zile din viaţa unei fetițe de 11 ani, Riley, care suferă din cauza faptului că, împreună cu părinții ei, s-a mutat de tot din Minnesota la San Francisco. Dar grosul acţiunii se desfăşoară în capul lui Riley, unde dezrădăcinarea ei are repercusiuni cataclismice. Ce-i acolo? Pentru început, un arhipelag suspendat, în care fiecare insulă e amenajată pe câte o temă – familia, prietenia –, iar împreună dau identitatea fetiței. Efectul traumatizant al dezrădăcinării este că aceste insule încep să se prăbușească una câte una. Însă există acolo şi un turn de control, cu un pupitru la care se înghesuie, se ciondănesc, dar una peste alta colaborează cinci emoții primare personificate: Bucurie (o zvârlugă de fată luminescentă), Tristețe (tot fată, dar albastră, îndesată, anticool), Dezgust (tot fată, verde), Furie (bărbat, roșu, îndesat) şi Panică (bărbat, deșirat, cu papion). Filmul arată că în capul oricui e la fel – un turn de control cu aceleaşi cinci emoții (în fine, versiuni ale lor: cele din capul mamei lui Riley seamănă cu ea, cele din capul tatălui sunt mustăcioase ca el etc.) la butoane (ele organizează şi gândirea raţională). […]

Dar acest film regizat de Pete Docter e un divertisment hollywoodian pentru copii, ale cărui teme majore sunt uzura morală şi pierderea, şi a cărui morală este că tristețea îşi are funcția ei – datorită ei recunoaștem schimbările prin care trecem drept schimbări şi pierderile pe care le suferim drept pierderi.

Andrei Gorzo, Pătrunderi, în Dilema veche, nr. 599/2019