Buna, dragul meu jurnal!
Azi, am fost in parc alaturi de prietenele mele, profitand de ziua insorita care ne zambea duios. Ne-am luat rolele, mingea si am pornit pe aleile racoroase, pentru a ne descreti fruntile dupa tezele care tocmai s-au incheiat. Eram atat de incantate si de vesele incat aveam senzatia ca nimic nu ne poate indispune, insa, la cativa metri de fericirea care deborda din noi, se afla o poveste trista a unei fetite de varsta noastra. Parea ca traieste intr-o lume doar a ei, o lume in care tot ce conteaza este sa gasesti o coaja de paine intr-un cos de gunoi, sau un covrig aruncat de cineva prea satul ca sa-l poata termina. Asta era o mare bucurie si i se luminau ochii de fericire ca-si mai amageste putin foamea. A fost o zi dura pentru mine, am realizat multe si am inceput sa ma multumesc cu ceea am, fara a mai emite pretentii fara rost.
