Stai singură-n grădină
Și dragostea ți-o cânți,
Și-atâta ți-i de bine,
Că parcă te-nspăimânți...
Lași cântecul, și iară
Pierdută-n gânduri cazi...
N-a fost nicicând sub ceruri
Seninul care-i azi.
I-atâta primăvară
În mugurii din tei,
Și-au înflorit ast-noapte
Atâția stânjenei...
Și iar începi un cântec
Duios, încetinel...
O, nu-ți întinde mâna
Spre bietul stânjenel!...
O, nu-ți întinde mâna
Să rupi o floare, când
I-atâta duioșie
În farmecul din gând!...
Căci vraja asta care
Plutește-n tot ce vezi,
De parcă firea-ntreagă
Te-ndeamnă să visezi, –
O simte ca și tine
Plăpândul stânjenel,
Și cine știe dacă
N-o fi visând și el!...
Elena Farago, În grădină
Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, o compunere în care să-ţi exprimi opinia
privind mesajul textului dat. 16 puncte
În compunerea ta, trebuie:
‒ să formulezi o opinie privind mesajul textului dat;
‒ să susţii opinia formulată prin două argumente potrivite, valorificând textul dat;
‒ să ai un conţinut adecvat cerinţei;
‒ să te încadrezi în numărul de cuvinte indicat.