O, rămâi
.0, rămâi, rămâi la mine, In a apei strălucire
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Intinzând piciorul gol
Numai eu ştiu să le-ascult;
Și privind in luna plină
La văpaia de pe lacuri,
In al umbrei intuneric
Anii tăi se par ca clipe,
Te asamăn unui print,
Clipe dulci se par ca veacuri.“
Ce se uit-adânc in ape
Cu ochi negri şi cuminţi;
Astfel zise lin pădurea,
Bolți asupră-mi clătinând;
Şi prin vuietul de valuri,
Şuieram l-a ei chemare
Prin mişcarea naltei ierbi,
Ş-am ieșit în câmp râzând.
Eu te fac s-auzi in taină
Mersul cardului de cerbi;
Astăzi chiar de m-aș intoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Eu te văd răpit de farmec
Unde ești, copilărie,
Cum ingâni cu glas domol, Cu pădurea ta cu tot?

Ex 5 pag 127
• Impresionează modul in care...
. Este puţin ciudat că...
• Admir muzicalitatea versului...
. Se simte regretul in versurile...
• Este nostalgic (meditativ) fragmentul..
. Durerea pentru pierderea copilăriei se observă in versurile...
​