Poezia “Nu mai zăresc...” scrisa de Tudor Arghezi este un text liric in care se exprima in mod direct sentimentul de singuratate generat de trecerea timpului.
Tema poeziei este trecerea timpului asa cum reiese si din prezenta motivelor secunda, rascruce, calatorul.
Sentimentele care se degaja din text sunt de melancolie si de nostalgie, eul liric aflandu-se in ipostaza contemplativului , asa cum reiese din versurile “Se duce, doar se duce și nu vine,/ Cărare-aleasă numai pentru mine.”
La nivel stilistic, mesajul este sustinut prin procedee artistice sugestive. Astfel, in prima strofa se remarca metafora “poteca” reprezentand drumul prin viata al omului, iar enumeratia “Nici apele, nici vântul n-o-ntrerup.” arata faptul ca inaintarea in viata si trecerea timpului nu pot fi oprite de niciun obstacol.
