Iată cum îl descrie I.L. Caragiale, prietenul și confidentul său.
“Avea un temperament de o excesivă neegalitate, și când o pasiune îl apuca era o tortură nemaipomenită. Am fost de multe ori confidentul lui."
Eminescu era: „vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” ( I.L. Caragiale)
A fost un elev foarte bun la învățătură, iubea româna, însă nu-i plăcea matematica: „Deși aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăța deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt științele cele mai grele de pe fața pământului.”
Marele poet român a fost un fumător înrăit, mare amator de cafea şi un petrecăreţ fără margine
Mihai Eminescu era tulburător de frumos și cuceritor: „Era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau.”
„Eminescu avea o voce blândă, calină şi un zâmbet liniştitor, molipsitor. Asta o spun toţi cei care l-au cunoscut.”
Sper că te-am ajutat! Coroniță? =))
