Era o zi frumoasa de vara. Avea loc in secolul 16lea.
Traia odata intr-un sat indepartat un print ce il chema Fat Frumos. Acesta hotarise sa se duca sa ia apa din fintina cetatii suceava. Ajungind acolo, nu a vazut nimic decit ruinele cetatii.
Totul era la pamint, in afara unui perete mai puternic. Se uita fat frumos in sus şi vazu colo o femeie frumoasa ce era in cetate in momentul daramarii. Aceasta, intrun moment nu mai putu sa balanseze si cazu. Daca barbatul puternic ar mai fi ratat macar o secunda, ar fi pierit frumoasa.
Si de nu ar fi toate aceste, nu ar mai aveam acuma Fat-Frumos o femeie bună, pe care o chema Ileana Cosinzeana.
