Răspuns :
Poezia ”Suspinul toamnei” de Iulia Cezar Savescu aparține simbolismului, deoarece respectă trăsăturile curentului.
În poezie întâlnim numeroase aliterații (”Suspină toamna și expiră/Se-neacă sufletul de dor” ; ”Sub cerul sur, natura plânge/Se-nchide inima în noi”) și asonanțe (”Muiate-n praf, muiate-n sânge”) pentru cultivarea muzicalității. În același scop întâlnim și paralelismul sintactic, la primul și ultimul vers, din toate cele patru strofe. Preferința pentru culoare ”brațe negre”.
Avem de asemenea teme și motive specifice: moartea (deoarece este o poezie despre toamnă), singurătatea (se observă în special în ultima strofă), tristețea (starea predominantă).
După cum îi spune și numele, în poeziile simboliste găsim simboluri precum ”îngheațata buzelor suflare”, ”s-apleacă frunțile în jos” ”jalnică pustie”, ”natura plânge”. Găsim și multe imagini artistice vizuale ”cerul sur”, ”dealuri și livezi” și auditive ”suspină toamna și expiră”, ”jalea frunzelor uscate” și figuri de stil, de exemplu personificări ”copacii-ntind către pământ”, ”se-neacă sufletul”, ”adoarme degetul pe liră”.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!