Luceafărul
este cel mai reprezentativ poem eminescian, datând din perioada berlineză, fiind publicat pentru prima dată în 1883 în „Almanahul Societăii Cultural-Literare”,
ț
România jună .
În acelai an va fi publicat i în revista
ș ș
Convorbiri literare
i inclus în unicul volum de poezii a
ș
lui Mihai Eminescu, îngrijit de Titu Maiorescu.Poemul este un rod al muncii artistice, stilizat timp de 13 ani.
Luceafărul
se încadrează în specia literară a
poemului
, specia de interferenă a epicului cu
ț
liricul, de întindere relativ mare, cu un coninut filozofic i caracter alegoric.
ț ș
Poemul este romantic prin amestecul genurilor i al speciilor. Imaginarul poetic e de factură
ș
romantică. Iubirea se nate lent din starea de visare, în cadru nocturn, realizat prin motive romantice:
ș
luceafărul, marea, castelul, fereastra, oglinda, visul. Având în vedere aceste aspecte poemul romantic
Luceafărul
aparine romantismului.
ț
Micare artistică
ș ș
i literară,
romantismul
, a apărut la începutul secolului al XIX-lea în Frana cu
ț
extindere în întreaga lume, ca o reacie împotriva clasicismului i a regulilor lui formale, promovând
ț ș
cultul naturii, lirismul, fantezia i libertatea de expresie.
ș
Caracteristicile esteticii romantice sunt: primatul pasiunii asupra raiunii; evaziunea în trecut, în
ț
istorie, în vis; libertate totală în creaie; personajul romantic este un erou excepional pus în situaii
ț ț ț
excepionale; teme i subiecte: călătoriile fantastice, iubirea, visul, genialitatea; motivele romantice:
ț ș
floarea albastră, noaptea, îngerul, demonul, dublul, geniul, i mijloace romantice: antiteza, hiperbola,
ș
ironia i sarcasmul.
ș
Luceafărul
este un
poem filozofic
, având la bază filozofia lui Schopenhauer, filozofia greacă a luiPlaton i Aristotel i mitologia hindică
