Răspuns:
Gata a spus bunicul. De acum s-a zis cu iarna. O mai rabufni ea si si-o mai cerca ea puterile, dar spor n-are sa mai aiba.
- Ce bine imi pare!
- Pai, a mai spus bunicul uitindu-se lung pe geam, ar cam fi vremea sa vedem ce ne fac trandafirii pe care i-am ingropat asta iarna. Socot ca ar fi vremea sa-i scoatem la lumina!
Asa ca am iesit amindoi afara. In gradina, pamintul era zvintat si aburea usor. Coltul ierbii se infiripa vazind cu ochii. Si-un pitigoi - din cei codati si cu burtica galbena - juca hora mare viersuind: "tin-ti-ver, tin-ti-ver, iaca primavara cea buna!"
Bunicul a dezmusuroit cu grija o tufa de trandafir pitic. A ales o codita si a taiat-o.
- Uite, vezi i-au dat mugurii.
intr-adevar, mugurii din virful mladitei nu mai erau cafenii si mohoriti ca asta iarna cand i-am ingropat.
- Ai grija, desi-s moi, ghimpii pot intepa. O ducem in odaie si o s-o punem intr-un pahar cu apa si cu putin zahar. Daca are sa stea la caldura si-i mai dam si de min-care, are sa infloreasca mai repede.
Dintii am crezut ca bunicul glumeste. Cum adica sa manince o floare? Mai stii? Poate i-o fi placind si ei zaharul.
Asa a si fost. In trei, patru zile, din mugurasul acela a iesit bobocut, apoi dupa alte vreo trei zile floare rosie, catifelata. Numai ca n-a tinut mult. Desi in fiecare zi ii schimbam apa si zaharul, tot s-a ofilit. Poate ca i-am pus prea mult zahar!
Bunicul a zimbit intristarii mele.
- Hai sa dezgropam trandafirii. Le-a venit vremea. Acolo, in gradina, florile lor au sa traiasca mai mult!
