Mereu visam sa merg in Franta,dar...cand mi s-a implinit in sfarsit visul,imi era frica.Imi era frica sa zbor cu avionul,ca sa nu se prabuseasca,imi era frica ca sa nu ma pierd,si imi era frica de oameni straini,ca sa nu ma fure.Aveam o frica imensa.Nu imi imaginez cum am putul renunta la calatoria pe care am visat-o mereu,si care toti oamenii cred ca o viseaza.Acum am devenit mare,si am inteles de ce. Credeam ca o sa fac multe poze. Eu nu ma prefaceam,ci chiar imi era frica.I-am spus atunci mamei ca renunt la calatoria in Franta,caci imi e frica,i-am spus ca mai bine o sa calatoresc imaginar,decat sa mi se intample ceva rau.Si mi-am imaginat totul,cum ca as fi in Franta. A fost superba calatoria mea imaginara... .
