intr-o zi insorita de primavara, eu, Ana si Matei ne-am gandit sa mergem intr-un parc. Acolo erau multe flori multicolore, mii de pasarele cantau si zburau iar cerul era senin ca o floare de nu ma uita. Noi am inceput sa ne jucam de-a v-ati-ascunsealea. Erau multe locuri perfecte in care te puteai ascunde. Ana s-a ascuns intr-un copac, Matei printr-un tufis iar eu ii cautam. In timp ce ii cautam, dintr-un tufis mic a aparut un catelus foarte micut. I-am chemat pe Ana si Matei sa il vada. Am luat mingea si am inceput sa ne jucam cu el. Era tare jucaus si energic. Dintr-o data, aparu un copil timid . El ne spuse ca acel catelus era al lui, si ca a fugit printr-o gaura din curte. Noi, i-am zis acelui baiat sa se joace cu noi de-a v-ati-acunselea. Lui i-ar fi placut sa se joace, dar in curand se va face seara. Atunci copiii si-au luat ramas bun si s-au dus fiecare la casele lor. A fost o zi minunata!
