Mama ta te-a purtat in pantece noua luni de zile, apoi, ti-a dat viata. Din acel moment, parintii tai te-au ajutat sa pasesti pe drumul vietii, pana cand incet, incet, ai reusit sa mergi singur spre maturitate. Odata cu acest nou pas, ai inceput sa ai vise, cerinte, dorinte. Parintii tai, au fost din nou acolo, incercand din rasputeri sa te ajute sa iti indeplinesti visele, sa iti atingi scopurile, sa iti realizezi planurile. Daca incercarile tale nu au fost mereu succese, nu este vina lor. La fel cum, nu ai niciun drept sa iti acuzi parintii daca ceea ce vezi tu astazi in oglinda nu este pe placul ta
