Copilaria este acea etapa din viata noastra in care formam cele mai multe amintiri . Astfel , pot spune ca , in aceasta perioada , am strans numeroase cufere cu momente frumoase din podul vietii mele .
Una dintre acestea , pe care nu o voi putea uita cu usurinta , s-a petrecut in gradina bunicilor mei , in compania acestora . Copil fiind , viata mi se parea o normalitate si ma fascinau culorile vii desprinse din plante si din insectele care zburau lin .Asezata pe iarba , alaturi de bunica , ma gandeam la cat de straniu e sa fii furnica , atat de mica si firava , dar atat de puternica . Mi se parea absurd sa ai forta cat sa cari inca 10 surori ca tine , cand esti atat de mic si lipsit de insemnatate . Verisorul meu , foarte rautacios din fire , venise si imi smulse furnica din palma si o omorase cu multa cruzime . In timp ce eu plangeam ,el radea la cat de naiva pot fi pentru moartea unei vietati atat de lipsita de importanta .Bunica incepuse sa-i explice ca , desi pentru noi , oamenii, furnicile nu valorifica nimic , ele de fapt au si ele familii .Au copii , pentru care cauta hrana , dar din cauza faptului ca el a omorat-o , cei mici nu mai au mama si vor putea muri din cauza foamei .Verisorul meu constietiza greseala pe care a facut-o si incepuse sa planga .
In acele momente , am invatat doua lucruri elementare care m-au indrumat intreaga viata:fiecare vietuitoare are rolul ei in aceasta lume , iar mama pentru fiecare , este sursa cresterii si sprijinul de care avem nevoie .
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!
