Răspuns:
În casa părintească am facur primii pași... Am învățat ce inseamna o familie. Casa părintească nu se uita. Cu trecerea anilor... Dorul de acasă devine tot mai chinuitor. Dorul mamei tot mai nepăsător. În sufletul nostru acel acasă rămâne un altar în fata căruia îngenunchem cu ochii în lacrimi de fericire, de dor... Oriunde ne-am duce, orice am face... Casa părintească va fi mereu în sufletul nostru și în gândurile noastre, în fiecare parte din noi. Îmi amintesc cu drag toate amintirile pe care le-am petrecut acolo... Rasul fraților mei mai mici, mulțimea jucăriilor prăfuite de timp și uitare... Toate ma duc cu gândul la un singur loc... Un loc numit ACASĂ.
